Lǎcomel se zgǎibǎrase' Pe trei case caraghioase. Prima casă era grasă, Cu terasă făinoasă, Cu burlane macaroane, Şi scăriță de alviţă. Lăcomel, un coate-goale, Pofticios după sarmale, Cum stătea pe-acoperiş, Ronţăind tigla de griş, A văzut un geam deschis, Şi, sărindu-l, ce şi-a zis? Să se uite ce mâncări Tin mămicile-n cămări, Să se sature din toate Bucățelele sărate, Din cârnații atârnații, Că n-ajung la ei nici tații. Lăcomel e un pungaş De piftii şi păpănași. S-a gândit o zi şi-o noapte Cum să facă rost de lapte. Laptele e pus la ger Tocmai într-un frigider. Întâlnindu-se cu-o vacă, A-ntrebat-o cum să facă. Vaca spre păşune-l mână, Că acolo, zice dânsa, Curge lapte, creşte brânză. Da-n păşune, cum să zic, Nici tu lapte, nici nimic, A tot stat cu cana-n mână Ca să-i dea vaca smântână. De necaz şi de poftit Lăcomel s-a-mbolnăvit. Nici tu lapte, nici nimic, Din grăsun şi din voinic, A rămas o slăbătură, Numai ochi, urechi şi gur Burta lui, ca pepenaşul, Se scobise ca făraşul
(e poezie)
toate exercitiile! neaparat ex. 5
