Scrisoarea face referire la victoria lui Ștefan cel Mare împotriva armatei otomane, care a avut loc la Boboteaza, o sărbătoare creștină, într-un an neprecizat.Ștefan cel Mare a trimis soli la diferiți principi creștini pentru a cere ajutor împotriva armatei otomane, deoarece considera că acest conflict nu este doar al Moldovei, ci al întregii creștinătăți. De asemenea, el își dorea să consolideze alianțele și să obțină sprijin militar și logistic din partea altor state creștine.Moldova avea o importanță strategică în conflictul antiotoman deoarece se afla într-o poziție geografică importantă, fiind "poarta tuturor creștinilor", adică o zonă de frontieră între lumea creștină și cea otomană. Controlul asupra Moldovei ar fi permis otomanilor să avanseze mai ușor către centrul Europei și să amenințe alte state creștine.O asemănare între politica externă a lui Mircea cel Bătrân și Vlad Țepeș este faptul că amândoi au luptat împotriva expansiunii otomane și au încercat să mențină independența Țării Românești. De asemenea, ambii voievozi au căutat să consolideze alianțe cu alte state creștine împotriva otomanilor.O acțiune antiotomană a unui voievod român din secolul al XVI-lea este reprezentată de bătălia de la Rovine din 17 mai 1395, condusă de voievodul muntean Mircea cel Bătrân împotriva armatei otomane conduse de sultanul Baiazid I. În această bătălie, Mircea a obținut o victorie importantă, oprind avansul otomanilor către nord și stabilindu-și reputația ca un lider puternic și un adversar formidabil pentru turci.
