Citeşte cu atenție textul următor pentru a răspunde cerinţelor de mai jos: Într-o dimineață, aceeaşi în care Momitata terminase de construit podul peste râu, micuțul Smiorc făcu o descoperire. Găsi un drumeag pe care nu-l mai văzuse până atunci, ce şerpuia ascuns între umbrele verzi ale pădurii. Rămase pironit în loc, uitându-se gânditor la cărare. ,,Ia să-i spun lui Momi, îşi zise el. Să vedem ce-i cu drumul ăsta, că eu, de unul singur, nu mă duc." Smiorc aşeză două rămurele în cruce ca să poată găsi din nou cărarea. După aceea plecă grăbit spre casă, foipăind cât îl ţineau picioarele. Valea în care locuiau era uimitor de frumoasă, plină de gaze vesele şi copaci înalţi şi verzi. Râul şerpuia printre lunci, cotea apoi pe lângă momicasa albastră şi se pierdea în depărtare, unduindu-se spre alte ţinuturi unde, de bună seamă, alte viețuitoare mititele se întrebau de unde vine. ,,Ce fi-e cu cărările şi râurile astea, se gândi Smiorc. Te uiţi aşa la ele cum trec pe lângă tine şi odată te apucă un chef nemaipomenit s-o iei la picior. Să te ții după ele şi să vezi unde duc." Când Smiorc ajunse acasă, Momi meşterea la un leagăn. - Salut, zise Smiorc. Am găsit o cărare nouă. Pare cam primejdioasă! - Cât de primejdioasă? întrebă Momi. - Aş zice că extrem de primejdioasă, răspunse micuțul Smiore foarte serios. - Păi atunci trebuie să luăm sandviciuri cu noi, spuse Momi. Şi sirop. Se duse la fereastra bucătăriei şi spuse: - Auzi, mama, astăzi nu mâncăm acasă. - Bine, dragul meu, zise Momimama. Mama le puse într-un coş sandviciuri, o lăbuţă plină de caramele dintr-un borcan, două mere din alt borcan, patru cârnăciori rămaşi de cu seară înainte şi sirop deja pregătit, căci avea mereu o sticlă la îndemână pe raftul de deasupra plitei. Ce de bunătăți! spuse Momi. Pe curând, mama! Ne întoarcem cand ne-om intoarce. (Tove Jansson, Cometà in Momilandia)
