Olga, deşi cu mai multă stăpânire decât intolerantul și în fond copilărosul ei prieten, căruia îi dăduse nenumărate dovezi de prietenie şi încredere, încălcând, prin ieşirea din rezervă impusă tinerelor fete, codul manierelor aristocrate, era la rândul ei o fire orgolioasă, nedispusă la abdicare. La începutul lunii mai 1858 totuşi ea veni la Theresianum şi rămaseră în parcul Academiei împreună aproape o oră. Fata îi mărturisi că pentru ea, el este singurul „bărbat spiritual", dar totodată, îl încredință de ideile-i ostile mediului ei social, conştientă fiind de pericolul la care se expune prin atitudinea protestatar-liberală afişată în saloanele frecventate. Plecând din Viena, ea îi solicita continuarea corespondenței. În momentul despărţirii, Titu Maiorescu îşi dădu seama de ceea ce Olga însemnase pentru el, precum şi de pierderea ireparabilă pe care o va resimți odată cu pierderea ei. Cuprins de panică, părea gata să-şi mărturisească adevăratele sentimente: „Vezi, vezi ce dezordine produci dumneata în mintea mea! Ah, femeile! Şi dacă n-ai avea uneori o fire aşa de bună, de darnică, de sfântă. Sau d-ta ții să nu fii cuprinsă între „femei"? Te rog, servește-te de ochii mei! Te rog, eu te rog rar. Şi încă mai rar mulțumesc, însă dumitale îți mulțumesc. Ştii d-ta, Olga? Până astăzi devenisem un om care stagnează, un om împietrit, această blestemată logică mă cristalizase cuart dur. N-ai simțit d-ta încă din ultima mea scrisoare, că acolo numai o morişcă a rațiunii, morişca înghețată, își târăşte penibil roatele? Astăzi însă am fost emoționat, în sfârşit emoționat. [...] Aşa fuse, notează Titu Maiorescu în jurnal la 4 mai 1858. Când însă a doua zi mai citii o dată, nu mai simții acelaşi lucru, fusese numai ceva momentan; de aceea am suprimat cele de mai sus." şi Însemnările zilnice ale acelui an nu o mai amintesc, dar disperarea se instalase în sufletul tânărului nu-l va mai părăsi până la plecarea definitivă din Viena, leagănul spiritualității sale." (Domnica Filimon, Tânărul Maiorescu)

A. Scrie în enunțuri răspunsul la fiecare dintre următoarele cerințe cu privire la textul dat. (30 de puncte)
1. Indică sensul din text al secvenței nedispusă la abdicare.
2. Menționează data însemnării în care Titu Maiorescu îşi mărturiseşte sentimentele pentru Olga.
3. Precizează modalitatea în care sunt educate tinerele fete în perioada menționată în text, justificându-ți răspunsul cu o secvență semnificativă din textul dat.
4. Explică motivul pentru care Titu Maiorescu şterge primele notații din Insemnările zilnice.
5. Prezintă, în 30-50 de cuvinte, atitudinea lui Titu Maiorescu după întâlnirea cu Olga, aşa cum reiese din ultimele două paragrafe ale textului citat.

B. Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă dezvăluirea sentimentelor influențează cursul unei relații, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din volumul Tânărul Maiorescu, de Domnica Filimon, cât și la experiența personală sau culturală.​