Răspuns :
Explicație:
Luceafărul, în cele două ipostaze ale întrupării sale, este prezentat ca o ființă divină, plină de înțelepciune și frumusețe, dar și ca un personaj tragic, condamnat să trăiască într-o lume pământească limitată. În prima ipostază, Luceafărul este o stea strălucitoare pe cer, simbol al perfecțiunii și al eternității. În a doua ipostază, el se transformă într-un prinț tânăr, fascinant și îndrăgostit, dar care suferă din cauza neputinței sale de a fi alături de iubita sa.
Antiteza din text se creează între setea de repaus și dorul nemărginit. În prima parte a poeziei, Luceafărul își exprimă dorința de a coborî pe pământ pentru a se odihni și a se bucura de plăcerile vieții umane. Însă în a doua parte, el își dă seama că, chiar dacă ar coborî, va fi condamnat să trăiască într-un univers limitat și efemer, departe de splendoarea și eternitatea cerului. Astfel, setea de repaus și dorul nemărginit reprezintă două stări opuse ale Luceafărului: una legată de nevoia de odihnă și plăcere umană, iar cealaltă de aspirația către divin și eternitate.
Vă mulțumim că ați ales să vizitați platforma noastră dedicată Limba română. Sperăm că informațiile disponibile v-au fost utile. Dacă aveți întrebări suplimentare sau aveți nevoie de sprijin, nu ezitați să ne contactați. Vă așteptăm cu drag și data viitoare! Nu uitați să adăugați site-ul nostru la favorite pentru acces rapid.