La gară așteptarǎ trenul, privind șinele nervoase. Uite-l pe tata, mamǎ! strigă Dănuţ - alba La fereastra unui compartiment, mâinile domnului Deleanu flutur Olguței, care sări de pe scară, veselă, familiară , apoi o sărută pe ma către cei de pe peron. La uşa vagonului apărurǎ pletele întunecate În urma ei, cu mişcări liniştite, cu ochi mari, păşi Monica, prietena - Iți pare bine că ai venit la noi, Monica? o întâmpină doam Deleanu, îmbrățișând-o cu drag Olguţa şopti ceva la urechea Monicǎi. - Pffuuu! pufniră în râs amândouă, uitându-se la Dănuţ. Băiatul se uită piezis la sora lui și, cu mâinile cu care ţinuse zme o îmbrânci. -Copii, copii, vă rog! îi potoli mama. Cine merge cu mine în trasura DE POVESTIT URGENT VA ROG
​