Păpădia (fragment) de Ion Agárbiceanu Într-o dimineaţă, Anicuța rămase încremenită când deschise poarta grădinii: vázu un covor nesfârşit de floricele galbene. Floricelele păreau că i-au furat ochii şi copila nu mai putu face niciun pas: privea covorul de bănuți galbeni, ba parcă de luminite-şi i se însenină toata fata. Peste zi, copila se strecură de mai multe ori în grădină să vadă floricelele galbene; parcă erau tot mai multe, tot mai dese, şi albinele se ţeseau pe deasupra lor neostenite. Dar , când se duse după ce trecu umbra înserării peste grădină, Anicuța rămase iar încremenită. Nu mai era nicio floare, nu mai zbura nicio albină. Se ráci toată şi se duse plângând în casă. - Ce-i? Ai căzut? o întreba bunica. Ea clátină din cap, plângând mereu. -Te-ai inspinat pe undeva? De ce umbli descultă prin grådina? Copila se uită cu ochii înlăcrimați la bătrână: - Bunico, s-au dus toate! Nu mai e niciuna în grădină. - Cine s-a dus? - Floricelele cele galbene. - Pápádiile? Copila înclină din cap. Unde să fugă? Interpreteaza in do ostenite". Albinele in for Ispordiske sunt 3 TOURN Descrie in maxin Grăding eu p Papadiile sunt Beel vernis menit. be fru 4 a) Scrie adje (albine) ne (copila) in ⚫ (covor) in . (bánuti) b) Preciz II. 1 Com *mul * neol * inla 11. - Nu mai e niciuna în grădină. Vino şi vezi! şi Anicuța o lua de mână pe bunicá-sa. Umbrele căzuseră de mult peste grădină. Bătrâna privi la florile închise toate şi începu să râdă. N-a fugit nicio floare, s-au închis de umbra. Ele nu-şi arată fața decât în lumina soarelui. Bunicá-sa rupse o floare de păpădie şi-i desfăcu bănuțul de aur. 2 Tran florile astea: în soare le place să se uite şi ele la lumea asta. Vezi? Toate s-au închis până dimineață când le va bate din nou lumina soarelui. Aşa sunt Anicuța oftă. Părea mai împăcată şi părăsi grădina cu bunica de mână. Mane vin iar şi albinele, bunico? 3 Sc Până ţin florile, vin şi ele după ce dă soarele şi se deschide păpădia. Copila strâmbă din näsucul ei cârn. Numai dacă ar inflori iar dimineața!
De povestit ​