SUBIECTUL al II-lea
Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, rolul notațiilor autorului în fragmentul dat.
ACTULI
(10 puncte)
In întuneric crește lumina unui felinar, pe o stradă liniştită şi departe de centrul oraşului mare şi frumos.
Afară, firește, e un început vremelnic, dar cuminte de iarnă, pentru că - prin fereastră - se văd, în lumina
felinarului, cum cad fulgi mari de zăpadă. Poate să treacă pe stradă un automobil sau să se audă glasul în fugă
al unui vânzător de ziare de după-amiază. Un ceasornic de edificiu undeva, în apropiere sau o pendulă, în casă,
anunţă ora opt. Uşa din ultimul plan a fost deschisă şi în antreu e aprinsă lumina.
lon, care a venit de afară, îşi dezbracă şi pune paltonul - odată cu pălăria, după ce i-a scuturat zăpada
de pe boruri - în cuier. În urmă intră în scenă, atent să nu facă zgomot, caută o clipă comutatorul şi, după ce l-a
întors, tot aşa de atent porneşte în vârful picioarelor spre camera lui, care e în stânga primului plan. Omul are un
patefon în mână și câteva plăci abia atunci cumpărate de la magazin şi - din nefericire pentru el - a uitat să-și
lase galoşii, plini de lapoviţa de pe străzi, în antreu. [...]
SCENA I
ION, FROSA
In trecere, atent cum merge să nu facă zgomot, lon loveşte, cu patefonul, mescioara de sub panoplie. [...] A
încremenit așa, speriat şi în egală măsură îndurerat, cu ochii la plăcile de sub picioare şi cu mâna pe vasul de pe mescioară.
FROSA (i se aude glasul, din camera stăpânei): Ce-i, cine-i acolo? (Privește în scenă, după o clipă, numai capul scos prin
deschizătura uşii. Speriată la început, are acum un gest de liniştire, dar şi de ciudă că şi-a făcut spaimă din întuneric.)
George Mihail-Zamfirescu, Idolul şi lon Anapoda