V. Alecsandri (1821-1890) era un moldovean prin tată şi mai curând muntean prin mamǎ; dar prin
amândoi părinții avea mult sânge grecesc, din al grecilor de aici, bineînțeles. Nuanța sa temperamentală se
lămureşte deplin prin această împrejurare. El are aristocratismul elinic, infatuarea aceea stăpânită cu
amabilitate (era de un orgoliu imens), oroarea de mediul insalubru şi vulgar, aptitudinea înnăscută pentru
viața în cercurile fine şi la curte, darul convorbirii. Junimiştii şi-l aminteau venind la şedinţele lor. [...] Elinitatea,
în sens românesc, a lui Alecsandri se verifică în nostalgia statornică de mare şi de spațiul exotic, în călătoriile
lui neîntrerupte, în oroarea de frig, de zăpadă. Iarna poetul hibernează la Mircești, primăvara iese à la
recherche du soleil". Munții înălbiți de nea, brazii încărcați cu ţurțuri preferă să-i vadă de pe ferestrele
castelului Peleş, cu picioarele pe covoare groase unde nu pătrunde frigul". Ceaţa Parisului i se pare infernalǎ
[...] şi lumea aceasta bântuită de stihii, vânt, umezeli, ger, neguri" o socoteşte greşit concepută, pricină de
fiori şi triste cugetări. [...] Destul de bogat, Alecsandri a călătorit cu voluptate toată viaţa, cercetând îndeosebi
mările calde, scăldându-se pe ţărmurile lor, căutând vehiculele legănate, trăsurile de poştă, corăbiile, gondolele,
mereu cu nostalgia îmbarcării [...]. O astfel de pasiune pentru elementul acvatic nu e proprie românului carpatin.
Alecsandri are în preajma Mirceştilor o copie redusă a apelor exotice, lunca Siretului, regiune bältoasă printre
mari sălcii, sugerând miniatural misterioasele lacuri meridionale, şi pe marginea cărora cade în extatica lui
solară. În poezia populară, poetul a găsit un corespondent al firii sale amabile. [...]
Foarte mult din opera poetică a lui V. Alecsandri s-a perimat. Însă meritul istoric al poetului, chiar
pentru această parte, rămâne inatacabil. Alecsandri a luat poezia populară (din care a făcut o culegere), mai
potrivită sensibilității contimporanilor, şi i-a dat mici retuşări coloristice în stil romantic. [...]
Originalitatea lui Alecsandri nu s-a arătat în toată puterea decât târziu prin pe drept prețuitele
Pasteluri. De obicei se observă aici percepţia naturii, totuşi nu aceasta e formula critică de înţelegere cea mai
adecvată. Alecsandri, om indolent şi terorizat de intemperii, ascuns iarna în casa lui de la Mirceşti pe care
zăpezile o apasă cu albele lor blanuri, [...] creează astfel la noi poezia intimitǎții.
"elinic-referitor la Grecia
G. Călinescu, Istoria literaturii române. Compendiu
"à la recherche du soleil - (în franceză, în original) în căutarea soarelui
A. Scrie pe foaia de examen, în enunțuri, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinţe cu privire la
textul dat.
1. Indică sensul din text al secvenței în toată puterea.
6 puncte
2. Menționează denumirea localității în care V. Alecsandri îşi petrece iemile, utilizând informațile din textul dat.
6 puncte
3. Precizează una dintre pasiunile lui V. Alecsandri, justificându-ţi răspunsul cu o secvenţă semnificativă din
textul dat.
6 puncte
4. Explică motivul pentru care V. Alecsandri preferă să privească munții din interiorul castelului Peleș. 6 puncte
5. Prezintă, în 30 - 50 de cuvinte, modalitatea prin care V. Alecsandri valorifică poezia populară, aşa cum
reiese din textul dat.
6 puncte (vă rogggg