L Fetiţa de tâlhar după H. Ch. Andersen - fragment din Craiasa Zăpezii"- Gretchen a plecat de la palat în caleaşca pe care o primise. A intrat într-o pădure deasă. Acolo tâlhari. Cum au văzut caleaşca, au şi venit. - E de aur! au strigat tâlharii şi s-au repezit, au apucat caii de dârlogi şi au scos-o pe Gretchen calească. - Egrăsuţă şi drăguţă, a spus o babă. Trebuie să fie foarte gustoasă! Şi baba şi-a scos cuțitul. Dar chiar în clipa aceea a scos un tipät, fiindcă fetiţa ei, pe care o purta in ate şi care era grozav de obraznică şi de rea, a muşcat-o de ureche . - Las-o, ca vreau să mă joc cu eal a spus fetiţa de tâlhar. Am să-i iau manşonul şi häinuţele şi are doarmă cu mine. - Vreau să mă urc în caleaşcă, a spus ea, şi au trebuit să-i facă pe plac, fiindcă era răsfăţată şi capatanata. S-au urcat amândouă în caleaşcă şi s-au înfundat în pădure. Fetiţa de tâlhar era de-o vârstă cu Gretchen, dar mai voinică , mai spătoasă şi negricioasă. Ochii ii erau negri. A luat-o de mijloc pe Gretchen şi i-a spus: -Eu nu vreau să te omoare, până nu m-oi supăra pe tine! Dar tu eşti prinţesă, nu? - Nula răspuns Gretchen, şi i-a povestit tot ce i se întâmplase şi cât de mult ţinea ea la Karl. Fetiţa de tâlhar s-a uitat gânditoare şi i-a şters lui Gretchen lacrimile. Caleaşca s-a oprit. Era acuma în curtea unui castel de tâlhari, care era dărăpănat de sus până jos. Pereţii erau sparţi iar prin găuri intrau şi ieşeau în zbor, corbi şi ciori, iar nişte dulăi, care erau aşa de voinici că ar fi putut înghiţi şi un om, săreau în toate părţile, dar nu lätrau fiindcă nu aveau voie. în sala cea mare a castelului, veche şi afumată, în mijloc, pe lespezi, ardea un foc mare. Fumul se urca până în tavan şi trebuia să-şi găsească singur un loc pe unde să iasă. Pe foc era un cazan mare cu supă, iar câţiva tâlhari frigeau la frigare iepuri de câmp şi iepuri de casă. - Noaptea asta ai să dormi cu mine şi cu păsările mele, spuse fetiţa de tâlhar. După ce au mâncat, s-au dus într-un colt, unde era un maldär de paie acoperit cu covoare. Deasupra, pe nişte stinghii, erau peste o sută de porumbei care parcă dormeau, dar toţi au tresărit când au venit fetiţele. - Uite aici şi pe Bum-bum, care mi-idrag. Şi arătă spre un ren, care stătea legat într-un colt, cu o zgardă de fier la gât. Şi deodată, porumbeii sălbatici au început să vorbească: -U-gu-gu, u-gu-gu! L-am văzut pe Karl, Sania i-o trăgea o găină albă şi el şedea în trăsura Crälesei Zăpezii. - Ce tot vorbiţi acolo? a strigat la ei Gretchen. Încotro se ducea Crăiasa Zăpezii? - Noi credem că s-a dus în Laponia, fiindcă acolo-i mereu zăpadă şi gheaţă. -0, săracul Karlla oftat Gretchen. Adoua zi dimineata, Gretchen i-a spus fetei tot ce vorbiserà porumbeii sălbatici. Fetita de tâlhar s-a gândit o clipă, apoi a dat din cap şi a zis: -Totuna-i, totuna-il Tu ştii unde-i Laponia? I-a întrebat ea pe ren. scut şi am crescut şi acolo am zburdat pe zăpadă. - Cine să ştie, dacă n-oi şti eu? a răspuns renul şi ochii i-au scântelat. Doar eu acolo m-am - Uite ce zic eu, spuse fetiţa de tâlhar. Acum toţi ai noştri au plecat. Am să tai franghia renului şi pleca in Laponia.​