Răspuns:
În adâncul pădurii tăcerea suspină,
Printre copaci singurătatea plânge în hohote,
Frunzele căzute povestesc tristețea lor,
În lumina palidă a lunii, tristețea se ascunde în umbră.
Râurile murmură cu ecouri de nostalgie,
Iar vântul șoptește povești de melancolie,
În adâncul sufletului pădurea simte durerea,
Și îmbrățișează toate umbrele tristeții fără sfârșit.
Dar printre umbrele întunecate se strecoară speranța,
Ca o rază de lumină ce străpunge întunericul,
Iar cântecul păsărilor aduce alinare în adierea vântului,
În inima pădurii, chiar și depresia găsește un colț de liniște.
