"Spunându-mi un cuvânt" de Nichita Stănescu poate fi considerată o descriere literară datorită modului în care poetul utilizează cuvintele pentru a crea imagini și senzații puternice în mintea cititorului. În poem, Stănescu folosește cuvinte și metafore pentru a descrie experiența sa interioară, transformând emoțiile și gândurile într-o serie de imagini poetice. De exemplu, prin utilizarea versurilor precum "Și auzind în ele ecoul" și "În gura lor s-a deschis cerul", poetul transmite senzația de conectare profundă cu lumea și de explorare a lumii interioare prin intermediul cuvintelor. Astfel, prin intermediul limbajului poetic bogat și al metaforelor sugestive, poemul devine o descriere a procesului de exprimare și a puterii cuvântului de a comunica și de a influența percepția și experiența umană.
