Răspuns:
Ploaia a venit ca o vijelie, loviți de fulgerele tandre ale naturii. Gâzele zăpăcite cu aripi colorate își găseau adăpost sub frunzele zdruncinate de furtună. Stropii străluceau ca niște diamante pe pielea mângâiată de vântul adie al zilei.
Cerul înalt, albastru nesfârșit, răsuna de cântecul vesel al stropilor, acompaniat de trilurile păsărilor ce se bucurau de această revărsare divină. Ploaia cădea ușor, ca o zână cu părul lung de apă, îmbrățișând fiecare fir de iarbă, fiecare floare într-un dans al prospețimii și al regenerării.
În mijlocul acestei simfonii naturale, florile și firele de iarbă zâmbesc, hrănite de dragostea neîncetată a pământului pentru viață. În această oază de frumusețe și armonie, timpul părea să se oprească, iar sufletele oamenilor se conectau cu esența pură a naturii, îmbrățișând magia și misterul universului.
