În opinia mea, Ghiță, personajul din ”Moara cu noroc” a lui Ion Slavici, este un caracter slab, ușor influențabil, o persoană pe care o poți ”manevra” cu ușurință, în contextul dat.
În primul rând, dacă nu ar fi fost ”mânat„ de setea de îmbogățire rapidă, poate că nu și-ar fi sacrificat la propriu familia, iubirea și traiul tihnit. Odată intrat în ”cârdășie” cu Sămădăul, cred că nu a realizat decât foarte târziu ce consecințe grave poate avea această ”camaraderie”.
Chiar dacă Ana realizează că soțul ei greșește, Ghiță ”nu vede”! ("-Mi-e scârbă, când mă gândesc că am o nevastă care poate să mai trăiască cu un om, precum tu mă socotești pe mine, zise el, și ieși din casă cu amândouă mâinile in cap.") Cu bună știință, soțul o ”împinge ” în brațele tovarășului său de fărădelegi, observând cum Ana începe să îl privească pe Lică ”"Nu! își zise el, de asta nu m-am temut niciodată și nu mă tem nici acum".
În al doilea rând, totul va culmina cu dansul Anei cu Lică, fapt care va conduce la încolțirea geloziei și urii în inima lui Ghiță "când vedea pe Lică învârtindu-se pe lângă Ana ori pe Ana trăgându-se la Lică, el se ducea pe ici încolo, ca să nu vaza, fiindcă îi era greu să vaza și-l durea inima când simțea cum Ana scăpata din ce in ce în gândul său".
Odată luată hotărârea de a o ucide pe Ana fiindcă a devenit amanta lui Lică, nu văd ce ar mai fi putut să îl umilească pe Ghiță mai mult: pierderea dragostei Anei și a tihnei familiei sau goana nebună după bani, care nu i-au adus fericirea! Că Ghiță a omorât-o pe Ana într-un moment de slăbiciune și de răzbunare este destul de clar "Acu văd că am făcut rău și (...) că eu te-am aruncat ca un ticălos în brațele lui, pentru ca să-mi astâmpăr setea de răzbunare", dar consider că Ghiță realizează foarte târziu ceea ce a făcut, dar nu va avea timp să reflecteze, fiind la rândul său ucis.
Aici aș încheia cu un proverb foarte potrivit: ” Banii nu aduc fericirea”!
