Citeşte fragmentul de mai jos, extras din romanul Darul lui Jonas de Lois Lowry (1993) şi răspunde apoi la fiecare dintre cerințe. "Jonas se grăbi să treacă de uşă şi se trezi într-o cameră de zi mobilată confortabil. Semăna destul de bine cu locuința propriei unități familiale. Mobilierul era acelaşi în toată comunitatea: practic, solid, cu un rost bine definit pentru fiecare piesă. Patul pentru dormit. Masa pentru mâncat. Biroul pentru studiu. Toate piesele cuvenite se găseau şi în această în- căpere spaţioasă, deşi fiecare era uşor diferită de cea din propria locuinţă. Materialele sofalei şi scaunelor tapiţate erau ceva mai groase şi mai de soi; picioarele mesei nu erau drepte ca acelea de-acasă, ci subţiri şi curbate, cu o mică sculptură în lemn în partea de jos. Patul, situat într-un alcov¹ din capătul îndepărtat al încăperii, era acoperit cu o cuvertură splendidă, cu broderii complicate pe întreaga ei suprafaţă. Însă diferenţa cea mai mare privea cărțile. Acasă la Jonas se găseau cuvenitele volume de interes ge- neral pe care le avea fiecare gospodărie: un dicționar şi marea carte a comunității, un volum gros, care conținea prezentarea fiecărui birou, a fiecărei fabrici, clădiri şi comisii. Plus Regulamentul, bineînțeles. Aceste cărți erau singurele pe care le văzuse Jonas. Nu ştia că existau şi altele. Însă pereţii acestei încă- peri erau acoperiți în întregime de biblioteci ticsite, care ajungeau până-n tavan. [...] înaintǎ Avu timp doar o secundă să privească în jur, fiindcă îşi dădu seama că bărbatul aşezat un sca- un lângă masă îl urmărea cu privirea. Jon grăbit, se opri în fața bărbatului, se înclină uşor şi spuse: -Eu sunt Jonas, - Ştiu. Bine-ai venit, Primitor al Memoriei. Jonas se fâstâci uitându-se în ochii aceia de culoa- re deschisă care erau la fel cu ai lui. - Domnule, te rog să mă ierți pentru neputinţa de-a înțelege... Aşteptă, însă bărbatul nu-i răspunse prin formula standard de acceptare a scuzelor. După o clipă, Jonas continuă. - Dar am crezut - vreau să spun, cred, se corectă el, amintindu-şi că dacă exista un moment în care exprimarea corectă era capitală, acesta era momentul, în prezenţa acestui om, că tu eşti Primitorul de Memo- rie. Eu sunt doar - mă rog, mi s-a dat o însărcinare, adică am fost ales, ieri. Nu sunt absolut nimic. Nu încă. Bărbatul îl privi gânditor, fără să scoată un cuvânt Era o privire în care se-adunau interesul, curiozitatea, preocuparea şi poate chiar un strop de compasiune. În cele din urmă, bărbatul vorbi. Începând de azi, din clipa asta, cel puțin pentru mine, tu eşti Primitorul. Eu am fost vreme-ndelun- gată. Foarte, foarte îndelungată. Îţi dai seama şi sin- gur, nu? [...] Simplu spus, zise el, deşi nu e câtuşi de puțin simplu, slujba mea înseamnă să-ţi transmit toate amintirile pe care le-am strâns în mine. Aminti- rile trecutului. [...] E vorba de amintirile întregii lumi, spuse el cu un oftat. De dinaintea ta, de dinaintea mea, de dinaintea Primitorului precedent şi a generațiilor de până la el. Jonas se încruntă. - Îmi pare rău, domnule. Nu prea-nțeleg. Poate căǎ nu sunt destul de isteţ. Nu ştiu la ce te referi când spui,,întreaga lume" sau „generațiile de până la el". Credeam că suntem doar noi. Credeam că există doar acum. - E mult mai mult. E tot ce trece dincolo - tot ce se află Altundeva - şi tot ce se află în urmă, întorcân- du-ne mult în timp. Eu le-am primit pe toate acestea când am fost ales. Iar aici, în camera asta, singur-sin- gurel, trec mereu prin ele şi-o iau de la capăt. Aşa vine înţelepciunea. Aşa ne modelǎm viitorul. Se opri pentru o clipă, inspirând adânc. [...] - E ca şi cum ai lua-o la vale cu sania prin zăpa- dă mare, zise el în cele din urmă. La început e ne- maipomenit: viteză, aer tare şi bun; însă pe urmă zăpada se-adună, ți se strânge pe tălpicile saniei aşa că mergi mai încet, trebuie să-mpingi zdravăr ca să nu te opreşti şi... Clătină dintr-odată din cap şi-l privi fix pe Jonas - Nu ți-a spus nimic povestea asta, nu? întrebă e Habar n-ai ce-i aia zăpadă, nu? [...] - Nu, domnule, spuse Jonas. - Mă rog, măcar ştim cum stăm. Chiar mă-ntre bam de unde să-ncep. Întinde-te pe pat, cu fața-n jo Şi scoate-ți vestonul²."

Va rog sa faca cineva rezumatul acestui fragment!!​