La marginea pădurii, zăpada a început să se topească, iar sub tufele uscate s-a ivit un ghiocel. Era mic și delicat, dar plin de viață. Petalele sale albe și subtile străluceau în lumina soarelui.
Ghiocelul: Bună dimineața, dragă rază de soare! Ce bucurie să te văd! M-am străduit să strălucesc cât mai tare pentru tine astăzi.
Raza de soare: Bună dimineața, micuțul ghiocel! Ești atât de frumos și îmi aduci atâta căldură în inimă. Cum te simți în această primă zi în care zăpada se topește?
Ghiocelul: Mă simt minunat! Sunt fericit că pot să-mi deschid petalele și să mă bucur de soarele tău blând. Am așteptat cu nerăbdare să apar și să aduc speranță și bucurie în această lume înghețată.
Raza de soare: Ești un adevărat simbol al primăverii, ghiocelule. Vestea ta aduce un zâmbet pe chipurile tuturor. Să știi că natura înconjurătoare te aplaudă și se pregătește să se trezească din hibernare.
Ghiocelul: Ce minunat! Sper că și alți ghiocei vor răsări și vor aduce cu ei semnele căldurii și ale renasterii. Sărbătoarea primăverii este în toi și natura va exploda în culori și parfumuri minunate.
Raza de soare: Cu siguranță, ghiocelule! În curând, câmpurile vor fi pline de ghiocei, iar pădurile vor prinde viață din nou. Ești un simbol al speranței și al noilor începuturi.
Sper ca te am ajutat!!
