„Vicu se trezise de dimineață. Zăpada se grămă- dise în pervaze ca o fascinantă pisică de Angora şi [...] calmul ei îl invita la mari excursii sufleteşti. Şi cartea de pe noptieră, primită în ajun cadou, răsfățându-și dedicația la vedere: «Bunului meu pri- eten şi coleg Vicu Cutie, din partea mea, Sandu». [...] - Trebuie să-i fac şi eu lui Sandu un cadou! Dar nu o carte. Ceva mai deosebit, mai acătării. Poate două cărți. E doar ajun de An Nou. [...] Generozitatea, ca un zefir, umfla pe nesimțite pânzele imaginației băiatului. [...] Ninge. Vicu îşi mişcă degetele picioarelor şi la - fiecare rotație, ca de pe un disc al norocului la Moşi, cad în cascadă cadouri pentru Sandu: o curea de pantaloni și o curea de ceas, de pildă. Pantaloni are sigur. Dar ceas pentru eventuala curea? «Să-i dăruiesc un ceas?»> E o idee. Incompletă însă. O să-i dea două... De ce nu? analizati substantivele din primele 3 alineate​