Peste zi, se strecurà de mai multe ori In grădină să le vadá
arda erau tot mai multe, tot mai dese şi albinele se teseau pe
deasupra lor neostenite. Dar, când se duse, după ce trecu umbra
nserárii peste grădină, Anicuța rămase iar încremenità. Nu mai
ra nicio floare, nu mai zbura nicio albină.
Se ráci toată şi se duse plângând în casă.
-Ce-i? Ai căzut? o întrebă bunica.
-Te-ai inspinat pe undeva? De ce umbli descultă prin
Ea clátină din cap, plângând mereu.
-Bunică, s-au dus toate! Nu mai e niciuna în grădină.
Copila se uită cu ochii înlăcrimați la bătrână:
rádina?
-Cine s-au dus?
Luminiţele!
Luminiţele? Ce luminite?
Floricelele cele galbene.
Pápádiile?
Copila înclină din cap.
Unde să fugă?
de mână pe bunică-sa.
-Nu mai e niciuna în grădină. Vino şi vezi! Şi Anicuţa o lua
Ambrele căzuseră de mult peste grădină.
5 Bătrâna privi la florile inchise toate şi începu să râdă.
-N-a fugit nicio floare, s-au închis de umbră. Ele nu-şi arată
faça decât în lumina soarelui.
Bunica rupse o floare de păpădie şi-i desfăcu bănuţul de aur.
-Vezi? Toate s-au închis până dimineaţă, când le va bate din
nou lumina soarelui. Aşa sunt florile astea: numai în soare le place
să se uite şi ele la lumea asta.
-
Anicuţa oftă. Părea mai împăcată şi părăsi grădina cu bunica
Maine vin iar şi albinele, bunico?
de mână.
păpădia.
Până ţin florile, vin şi ele după ce dă soarele şi se deschide
Copila strâmbă din nǎsucul ei cârn! Mâine îi va spune bunicii
să le zică şi ea: luminite. Şi-i va spune şi lui Nicu! Numai dacă ar
inflori iar dimineaţa!
Şi cum dormea, cu părul de aur buclat ca o coroniță în jurul
capului, cu obrajii palizi, părea ea însăşi o floare deschisă de
păpădie.
1.Povestește acest fragment
2` ` `Din textul Păpădia adaptarea după Ion Agârbiceanu
3. Repede vă rog dau 100 de puncte și dau coroana