Răspuns:
Un fapt istoric relevant care demonstrează prezența retoricii antisemite în politica românească din perioada antebelică este Răscoala ţărănească din 1907. În acest context, autoritățile au acuzat evreii de instigare la rebeliune, promovând astfel ideea că aceștia sunt o amenințare la adresa ordinii sociale și a stabilității statului român. De asemenea, presa vremii a fost plină de articole cu conotații antisemite, în care evreii erau acuzați de exploatarea și înrăutățirea condițiilor de trai ale țărănimii.
Mai mult decât atât, antisemitismul a fost promovat și de către unii politicieni români influenți. De exemplu, liderul Partidului Conservator, Alexandru Marghiloman, a folosit discursuri antisemite în campania sa electorală și în discursurile politice, manipulând astfel opinia publică împotriva comunității evreiești.
Toate aceste aspecte demonstrează că retorica antisemită a fost o caracteristică a politicii românești din perioada antebelică, reflectând atât prejudecățile sociale, cât și interesele politice ale elitei politice. Această retorică antisemită a condus la segregarea și discriminarea evreilor în societatea românească, contribuind la stigmatizarea lor și la acceptarea unor politici antisemite în perioada interbelică.
Explicație:
sper ca te ajuta
