Eu cu colegii mei am pornit intr-o excursie, la Manastirea Putna. Inaintea plecarii am discutata cum ne vom purta si ca eu voi fi ghidul.
Peste 3 ore jumătate am ajuns.Era foarte mare si frumoasa.Am intrat, spunându-le
colegiilor mei:
-La 10 iulie 1466, Ștefan cel Mare a început zidirea Mănăstirii Putna, pe care a înzestrat-o cu hramul „Preasfintei Născătoare de Dumnezeu”. Mănăstirea Putna era destinată iniţial să servească drept necropolă domnească pentru familia lui Ştefan cel Mare, însă funcţiunile ei s-au extins, fiind locul în care Ştefan se retrăgea pentru a-şi regăsi liniştea. Pentru aceasta i-a fost construită o casă domnească şi fortificaţii care să o protejeze împotriva invadatorilor şi hoţilor de ocazie.
-Bravo Mircea! zise profa.
-Mai mult, aici funcţiona o şcoală în care se învăţa cititul şi scrierea în limba greacă şi în slavonă, retorică, logică, muzică bisericească şi chiar astronomie. Toate acestea încă din timpul lui Ştefan cel Mare şi încă mult timp după dispariţia sa, la 2 iulie 1504. Astfel, Mănăstirea Putna a devenit un remarcabil centru cultural şi educaţional, al doilea ca valoare în Balcani, după Şcoala Patriarhală de la Constantinopol, am spus eu.Între anii 1774−1918, în care Bucovina a fost ocupată de Imperiul habsburgic, biserica mănăstirii a suferit mai multe modificări. Între anii 1901 – 1902, a fost restaurată de către arhitectul austriac Karl Adolf Romstorfer. În perioada 1969 – 1970, aici au avut loc săpături arheologice, descoperindu-se că actualul plan al bisericii Mănăstirii Putna este identic cu planul vechii biserici ctitorite de Ştefan cel Mare, iar zidurile bisericii conţin în masa lor elemente de piatră recuperate din zidăriile bisericii construite de Ştefan cel Mare între anii 1466 – 1469.
După am mers înapoi la autocar și am pornit înapoi spre clasa.
