SUBIECTUL al II-lea Prezintă, în minimum 50 de cuvinte perspectivă narativă din fragmentul următor.
Când privesc mult timp un punct fix pe perete mi se întâmplă câteodată să mai ştiu nici cine sunt, nici unde mă aflu. Simt atunci lipsa identității mele de departe ca şi cum aş fi devenit, o clipă, o persoană cu totul străină. Acest personagiu abstract şi persoana mea reală îmi dispută con alachorn gerea cu forțe egale. In clipa următoare identitatea mea se regăseşte, ca în acele vederi stereoscopice unde cele două imagini se separă uneori din eroare şi numai când operatorul le pune la suprapunându-le, dau deodată iluzia reliefului. Odaia îmi apare atunci de o prospețime ce n-a ut-o mai înainte. Ea revine la consistenţa ei anterioară iar obiectele din ea se depun la locurile lor, aşa cum într o sticlă cu apă un bulgăr de pământ sfărâmat, se aşează în straturi de elemente diferite, bine definite şi de culori variate. Elementele odǎii se stratifică în propriul lor contur şi în coloritul vechii amintiri ce o am despre cle. Senzația de depărtare şi singurătate în momentele când persoana mea cotidiană s-a dizolvat în inconsistenţă, e diferită de orice alte senzaţii. Când durează mai mult, ea devine o frică, o spaimă de a nu mă putea regăsi niciodată, în depărtare, persistă din mine o silueta nesigură, înconjurată de o mare luminozitate aşa cum apar unele obiecte în ceaţă.
Max Blecher, Întâmplări în irealitatea imediată​