Răspuns:În umbra copacilor seculari ce îmbrățișau satul Bosnelei, copilăria avea un farmec aparte. În fiecare dimineață, razele blânde ale soarelui se strecurau printre crengile dese, iluminând drumurile de piatră, pe care copiii își lăsau amprentele jucăușe ale pașilor. Printre acele străduțe pitorești, se auzea zgomotul cristalin al izvoarelor care țâșneau din pământ, oglindind magia naturii în fiecare picătură de apă.
Într-o zi senină de primăvară, în timp ce alergam pe ulițele satului, am zărit o pisică mică, înfometată, căutând hrana printre gunoaiele rămase de la piață. "Pisicuță, hai să-ți dăm și noi ceva de mâncare!", am strigat către ea, iar pisica s-a apropiat timid, lăsându-se mângâiată de mâinile noastre pline de iubire.
"Mamă, am găsit o pisicuță pe stradă! Poate o putem lua acasă?", am întrebat cu ochii mari și plini de speranță. "Sigur, draga mea, dar trebuie să ai grijă de ea și să o hrănești în fiecare zi", a răspuns mama cu un zâmbet tandru.
Explicație:sper ca te am ajutat
