Faceţi povestirea în scris a următorului text. O locomotivă şi o garǎ după Tudor Arghezi Am fost însărcinați cu două mandate de încredere şi ne căznim să le ducem la îndeplinire. Băiatul ne-a cerut un tren, un tren lung, comandat la gară, pe măsura lui, căci vrea să se facă maşinist". Trenul să fie cam atât de înalt, cât ne-ar ajunge nouă la bărbie, cu o locomotivă adevărată, care să meargă cu foc. El va mânui aburul şi fluierul şi va trece prin gări cu maşina sforăind şi nechezând. Și nu se va opri decât atunci când va crede el, ca să bea puțină apă şi să mănânce o prăjitură, două. Va porni iute şi va străbate necontenit toată ţara. Va trece, ca să-l vadă, şi pe strada unchiului Sesis, dând un fluier gros în fața porții, la numărul zece. Dacă o vrea să se suie şi pisoiul Papus în tren, el îl primeşte cu mare drag, însă cu luare-aminte să fie, că trenul o să meargă repede şi dacă i-o veni amețeală nu o să mai poată sări din tren. Mai bine să rămâie acasă, după sobă. Fetița îl și priveşte cu necaz cum o să conducă el trenul, dar, ca să cumpănească lucrurile, ea ne-a comandat o gară, unde o să se oprească negreşit trenul fratelui ei. Dacă nu vrea să se oprească, ea va pune un geamantan pe linie şi dă trenul peste cap. Orgolios, băiatul crede că trenul o să taie geamantanul în două şi, ca să nu se piardă un obiect de călătorie atât de scump, o povăţuieşte să şi-l ţină în mână, căci locomotiva lui va trece negreşit. O să vedem. Până una-alta, trebuie să fie gata întâi gara şi tocmai după aceea trenul; ceea ce este normal, călătorii din tren neputând să cumpere bilete şi având nevoie să se uite şi la ceasornicul mare de pe peron. Băiatul cere întâi trenul. Întrucâtva i-am împăcat, învoindu-ne ca, pe când vine trenul, din partea cealaltă să vină şi gara. Perfect! I-am convins să primească. Însă gara să nu fie o gară prea mare. Fetiței trebuie să-i comandăm o gară pe măsura trenului comandat de fratele său, o gară mică, o găricică cu firmă în față, arătând numele gării. După câteva inspirații, ne-am oprit la gara Mak-Mak, a cărei inscripție va fi desluşită noaptea la un bec electric. Dar ce ne facem de personal? De la şeful de gara până la frânari, fetiţa vrea oameni mici de tot şi vii, nu suflete de tinichea. Şi vrea mulți de tot, ca să umple peronul stației Mak-Mak. Vrea şi serviciu poştal, cu scrisori şi plicuri cât boabele de linte. Nevasta şefului de gară să stea sus, la o fereastră şi să privească trenul rezemată într-un cot. Să fie frumusică, pieptănată cu cozi. Odată cu gara mobilată şi cu funcționarii, trebuie comandată şi o nevastă de şef. Lasă, că găsim gara, la magazin. Nu se poate, trebuie special comandată. Bun. Comandăm şi asta. Gata? Nu, nu e gata. Nu se poate. gară fără cățel, unul mic de tot. Cățelul o să stea în geam pe marginea ferestrei, lângă nevasta şefului de gară. Toate bune! Poşetele și umbrelele pierdute vor fi păstrate la casa de bagaje. Foarte bine! O să comandăm câteva poşete şi umbrele pierdute. Dacă o babă o să piardă o legătură cu covrigi, va rămâne în proprietatea gării. - Îmi dai şi mie un covrig? întreabă îngrijorat băiatul. -Mă lași să conduc şi eu locomotiva? întreabă fetița. Stă să se gândească. Problema se complică acum. Pentru un covrig ridicol să-i dea pe mână o locomotivǎ? -Nu mai vreau covrigi! răspunde hotărât băiatul. Mai repede se poate lipsi de covrigi decât de locomotivǎ. Fetița reclamă cu lacrimi, apărute subit în lumina ochilor. Şi ea pesemne şi-a făcut socoteala că un covrig nu-i aşa de mult. -Zice că nu vrea covrigi! se plânge fetița. -Eu cred că el îți dă locomotiva, dacă li dai și tu gara puțin. -Nu dau gara! decide fetița rastit. Ideea gării,concurenta trenului l-a înduplecat pe băiat să o dorească. -Zice că nu-mi dă gara! Se vaită acum băiatul. Strânși cu ușa, căutăm o altă soluție și încercăm o propunere. -Tu n-ai să poți conduce toată locomotiva- îi demonstrăm băiatului-pentru că n-ai decât două mâini și trebuie mai multe.Tu o să conduci fluierul și sora ta, fumul. El preferă fumului fluierul și vrea să stea pe cărbuni și, de la o distanță, să facă mașina să șuiere. Fumul a și plecat. I-auzi:pif!paf!pif!paf! Băiatul țipă entuziasmat, fetița nu mai poate de bucurie.Dar... -Să nu uiți, tătuțule, gara!...notează fetița. Pusi de acord, îi îmbărbătam, punându-le locomotiva și sifon rece, din care vorbea amândoi când le-o fi sete. Și ca să îi stea trenului mai bine, hotărâm de comun acord să punem sifonul deasupra locomotivei, lângă coș. Așteptam să ne vină, și locomotiva, și gara...​