Răspuns:
În lumina palidă a lunii, în mijlocul unei păduri încremenite de frigul iernii, doi tineri se opreau să-și privesc în ochi, respirația lor creând aburi în aerul rece. În palmele lor se găseau două inele strălucitoare, semn al promisiunii lor de dragoste eternă.
„Te iubesc,” a spus el, iar ea a zâmbit, lacrimile strălucind în lumina lunii. „Și eu te iubesc,” a răspuns ea, în timp ce își cuprindea mâinile în jurul lui.
Împreună, au străbătut drumuri întortocheate și au înfruntat obstacole neașteptate, dar dragostea lor a fost mereu ancoră și far în întunericul vieții lor. Au râs împreună, au plâns împreună și au visat împreună la un viitor plin de fericire și împlinire.
Într-o zi de primăvară, când florile începeau să-și deschidă petalele și păsările cântau în copaci, cei doi s-au căsătorit într-o ceremonie plină de bucurie și emoție. În fața familiei și a prietenilor lor, au jurat să-și petreacă restul vieții împreună, în sănătate și în boală, în bogăție și în sărăcie.
Și astăzi, după mulți ani de fericire împărțită și de încercări depășite împreună, se privesc în ochi și știu că dragostea lor este mai puternică ca oricând. În fiecare zi, își amintesc de acele inele strălucitoare și de promisiunea făcută sub lumina lunii, și știu că nimic nu poate separa legătura lor, pentru că dragostea lor este eternă, ca și cerul nopții care îi înconjoară.
