I.L. Caragiale, unul dintre cei mai importanți dramaturgi și prozatori români, este cunoscut pentru portretizarea magistrală a societății românești din perioada sa, cu toate idiosincraziile și paradoxurile ei. Personajele sale, atât cele principale, cât și cele secundare, sunt adesea emblemă ale unor tipuri umane recurente în societatea românească.
Dacă ar fi să căutăm o posibilă legătură între Haplea și personajele lui Caragiale, am putea observa că Haplea însuși ar putea fi interpretat ca o sinteză a multor trăsături umane prezente în personajele lui Caragiale. Haplea, cu ambițiile sale mărunte și atitudinea sa ipocrită, poate fi asemănat cu personaje precum Nastratin Hogea sau Tipătescu.
Nastratin Hogea, cu ambițiile sale naive și planurile sale nerealiste, este uneori asemănat cu Haplea, deoarece ambii sunt caracterizați de o lipsă de perspectivă și de o tendință de a se agăța de idei sau planuri fără sens. Pe de altă parte, Tipătescu, cu ipocrizia și falsitatea sa, poate fi văzut ca o prezență similară cu Haplea, care încearcă să-și ascundă adevăratele intenții și să se afișeze într-o lumină favorabilă în ochii altora.
Astfel, Haplea poate fi interpretat ca un amalgam al unor trăsături umane recurente întâlnite în operele lui Caragiale, reflectând astfel complexitatea și diversitatea societății românești din acea perioadă și, într-o măsură, și în prezent.
