Romanul a fost cunoscut,de marea majoriate, prin aparitia filmului cu acelasi nume care a adusun real succes cartii.Într-un mod surprinzător, chiar şi cei care nu au văzut una dintre numeroasele ecranizări aleromanului, ştiu care este subiectul romanului şi cine sunt Dr. Jekyll sau domnul Hyde. Ba maimult, folosind cele două nume avem garanţia că trezim în mintea oricui ideea unei dualităţi, fieea de natură psihologică sau pur şi simplu o dedublare voită.Putem aşadar să vorbim în cazul acestui roman de un clasic renumit, absolut şi de necontestat.Totuşi, popularizarea excesivă a romanului prin alte metode – filme, musicaluri, teatre, serialeetc – a atras după sine o scădere invers propoţională a celor care au citit romanul in sine. Iar acestcaz ne oferă o şansă pentru a porni pe un drum invers, de la povestea întipărită prin mijloacemedia în mintea omului modern, la realitatea literară a cărţii.Povestea doctorului Jekyll ne transpune într-un tărâm sumbru, foarte apropiat de supranatural:într-o înţelegere profundă a ştiinţei şi a omului, cochetând cu ideea de a fi “Dumnezeu pentru ozi”, Jekyll îşi soarbe cu nesaţ licoarea otrăvitoare care îl dezumanizează şi îl eliberează deumanitate.Profunda alegorie a dualităţii umane, a luptei neîncetate dintre bine şi rău în cadrul aceleaşi persoane, încorsetarea personalităţii de constrângerile veacului oferă cu siguranţă un teren fertil pentru dezvoltarea psihopatologiei dublei personalităţi şi îi asigură lui Stevenson rolul de a fiintrodus în literatură acest concept.Totuşi doctorul Jekyll este mult mai mult decât un fundament pentru o misterioasă boală psihică,iar grija sa pentru părerea societăţii şi modul în care este perceput de prietenii săi, ne trimitesemne clare că Stevenson îşi doreşte să arate mult mai mult decât ar putea să însemne o transformare magică
