În această strofă a poeziei "Sfârșitul iernei" de Vasile Alecsandri, sentimentele exprimate sunt de bucurie, ușurare și optimism. Imaginile poetice evocă sfârșitul iernii și venirea primăverii. Încetarea ninsorii și dispariția norilor sunt asociate cu un sentiment de eliberare și deschidere către lumină și căldură. Apariția soarelui este descrisă ca un simbol al renașterii naturii și al încălzirii vremii. Sania ușoară care trece peste văi și clinchetele de zurgălăi aduc o atmosferă de bucurie și vitalitate, sugerând că viața reînnoită își face simțită prezența în natură. Aceste elemente contribuie la crearea unei atmosfere pline de optimism și speranță pentru viitor.
