Răspuns:
Tema poemului eminescian este complexă: iubirea, natura, timpul, lumea cosmică, condiția umană, condiția creatorului de geniu.
Explicație:
Strofa finală este catrenul-cheie care descifrează alegoria poemului : prin antiteză este conturată lumea mică, a muritorilor, exprimată prin metafora „cercului strâmt” în care oamenii au parte de soartă, de noroc, de dragoste și sfera/ lumea veșnică în care luceafărul ( omul superior, geniul) rămâne „nemuritor” (prin rostul, rolul, creația lui ) și „rece” (lipsit de afectivitate, singur, izolat, trist). Astfel, geniul se izolează îndurerat de lumea comună, de nivelul terestru, asumându-și destinul de esență nepieritoare.
