Racul, broasca și o știucă de Alecu Donici
Construcțiile nagative folosite în fabulă au rolul de a evidenția neconcordanța între participanții la acțiunea de a scoate sacul cu grâu din iaz. Însuși autorul conchide prin morala de la sfârșit că acolo unde nu există colaborare și într-ajutorare reciprocă, nicio activitate nu are sorți de izbândă.
----------------------
Racul, broasca și o știucă
Într-o zi s-au apucat
De pe mal în iaz s-aducă
Un sac cu grâu încărcat.
Și la el toți se înhamă:
Trag, întind, dar iau de samă
Că sacul stă neclintit,
Căci se trăgea neunit.
Racul înapoi se da,
Broasca tot în sus sălta,
Știuca foarte se izbea
Și nimic nu isprăvea.
Nu știu cine-i vinovat;
Însă, pe cât am aflat,
Sacul în iaz nu s-au tras,
Ci tot pe loc au rămas.
Așa-i și la omenire,
Când în obște nu-i unire:
Nici o treabă nu se face
Cu izbândă și cu pace.
