Bunica Safta, un personaj emblematic din scrierile lui Ion Agârbiceanu, se remarcă prin modestia și dăruirea ei necondiționată față de cei din jur. Numele ei complet este Safta Popescu, o femeie văduvă de șaizeci de ani, originarătr-un sat de munte din Ardeal. Cu părul încărunțit și ochii blânzi, pare a fi o imagine a bunicii tradiționale.
Trăsăturile fizice ale bunicii Safta sunt cele ale unei femei muncite de viață. Chipul ei senin este încadrat de câteva șuvițe de păr alb, iar privirea ei caldă pare să pătrundă în sufletul celor din jur. Deși nu mai are tăria din tinerețe, înfățișarea ei emite o aură de înțelepciune și blândețe.
Pe lângă aspectul fizic, bunica Safta se evidențiază și prin noblețea sufletului său. Este o femeie altruistă, mereu gata să ajute pe cei din jur fără să ceară nimic în schimb. Odată, când tânăra Maria i-a cerut sfatul în privința unei decizii importante, bunica Safta i-a răspuns cu înțelepciune și căldură: "Fiecare drum are pietrele lui, draga mea. Important este să mergi cu inima curată și să nu-ți pierzi credința."
Prin intermediul dialogului și a gesturilor, Agârbiceanu reușește să contureze imaginea unei bunici înțelepte și iubitoare. Bunica Safta este un exemplu de smerenie și devotament pentru cei din jurul ei, fiind un pilon de sprijin pentru comunitatea în care trăiește.
