Un rezumat despre textul asta de 100 cuvite
Astfel se făcu că, într-o după-amiază, Felix şi Otilia, aşezaţi în larga trăsură, străbăteau Calea Victoriei de la capătul dinspre Dâmboviţa până în apropiere de Biserica Albă. Aici se coborâră în faţa unei clădiri cam fumurii, numai cu doua caturi, dar inalte, in gangul căreia intrară. Suiră pe o scară cu balustradă de fier forjat şi se opriră în fața unei uşi mari de la etajul 1, pe care o mică tăbliţă de email aräta numele simplu: Leonida Pascalopol. Casa, azi ștearsă față de noua arhitectură a Capitalei. înfăţişa atunci ultimul confort. Ferestrele şi încăperile erau inalte, uşile erau largi şi cu frontoane de lemn bogat ornamentate, tavanurile decorate cu stucuri. Pereții erau tapetați cu hârtie dungată, şi de tavan atârnau lămpi electrice cu abajururi plisate. In anticamera apartamentelor se vedeau chiar picturi murale alegorice, cam conventionale şi reci, dar de factura ingnjită. La capetele scării vegheau doi copii de marmură, tociti şi lucioşi ca de ceara. Otilia sună apăsal soneria electricà. Se auzira paşi grabiți și grei, și Pascalopol insuşi deschise uşa, îmbrăcat într-un halat larg de mătase fină, legat la mijloc cu un mare cordon, pomádat şi parfumat cu profunzime. Un fecior cu vestă dungată aştepta cuviincios indărătul lui. Pascalopol ii făcu un semn, şi acesta dispăru, in vreme ce el însuşi conducea pe tinerii oaspeți în apartamentul lui. Interiorul i se păru fui Felix cu mult mai rafinat decât şi-ar fi putut închipui, cunoscând numai omul, aşa de rezervat şi convențional. În loc de pat în dormitor, avea o sofa joasă enormă. care ocupa o porțiune de odaie. Un mare chilim vechi, de buna calitate, în culori duici de otava, o acoperea. Peretele din fund era învelit intr-un vast caşmir de care atamau arme vechi: latagane, pistoale cu manere sidefate, o tolbă de săgeți exotice. Pe o măsuja turcească, o mare tipsie de aramă ținea în mijloc un ibric oriental. Din tavan, deasupra sofalei, in dreptul marginii el exterioare, atârnau nenumărate candele de argint de mărimi deosebite. Câteva scaune în X, incrustate cu sidef, erau risipite de-a lungul pereţilor pe care atârnau câteva mici picturi cu priveliști de pe Bosfor. Biroul avea o masă simplă de stejar, încheiată însă rustic, cu ajutorul unor pene de lemn. Pe ea se afla un teanc de registre şi, la un capăt, o mare maşină de scris .Yost". Pe pereţi se vedeau tablouri alese cu gust, o copie veche după Salvador Rosa. reprezentând un peisaj marin napolitan , un Grigorescu autentic. o culă de Juan Alpar şi alte câteva tablouri, centrate in jurul unui portret mare al unui tânăr student de universitate germană, în uniformă de asociație goliardicà. masliniu la față, cu trăsături fine şi ascuțite. (G. Călinescu, Enigma Otilien​