Răspuns:
În lumea mică, din cartierul meu,
Un copil de casă zece, mereu juca un joc nou.
Cu zâmbetul larg și ochii curioși,
Descoperea lumea, fără să-i fie greu.
În curtea școlii, pe bănci și pe alei,
Își lăsa gândurile să zboare departe și sus,
Cu inima plină de visuri și povești,
Elevul de casă zece căuta mereu ce e sus.
În nopțile lungi, sub cerul înstelat,
Cu caietul și creionul, el visa neîncetat.
La fiecare răsărit de soare, își făcea planuri noi,
Cu inima plină de speranțe și de zbor.
Copilăria-i o comoară ce strălucește mereu,
Elevul de casă zece o trăiește cu zâmbetul pe buze mereu.
Cu curaj și cu pasiune, învață și se dezvoltă,
Cu ochii plini de visare și inima plină de furtună.
