Înălțându-se măreț spre cerul albastru, castelul vechiului rege părea să își păstreze taina veacurilor. Zidurile sale masive, pătrunse de istoria zbuciumată a regatului, încântau ochiul observatorului cu fiecare piatră îmbătrânită de timp. Turnurile înalte, înnodate cu lăstari de iederă, străjuiau cu măreție întinderea de peșteri și văi. Grădinile luxuriante, presărate cu flori alese și arbuști înfloriți, mângâiau sufletele căutătorilor de frumos. În adâncurile sale, se ascundeau galeriile întunecate, pline de secrete și mister, iar vociile străvechi ale strămoșilor păreau să răsune în tainicul liniște al castelului.
