Argumentare
Aș porni de la ideea că o viață ideală este acea imagine a viitorului pe care o persoană și-o creează pentru sine, indiferent de opiniile celor apropiați sau a celorlalți. După părerea mea, este de fapt ceea ce dorește sufletul omului și nu mediul său și nu este nimic surprinzător, fiindcă dacă nu îți dorești acest lucru, viața va părea goală și neinteresantă. Așa se face că, noi toți ne dorim viața ideală, iar pentru aceasta depunem efort de lungă durată ( aproape toată viața pământească) ca să o putem avea.
Referitor la cele două personaje ale textelor date, consider că fiecare dintre ele a avut dreptul la o asemenea viață, apelând la diverse modalități de a o obține. Dacă Stoicea apelează la Călifar prin vrăjitorie pentru a se ”pricopsi”, bătrânul împărat își trimite propriii fii să îi aducă ”tinerețea fără bătrânețe”. Dezideratele lor s-au împlinit, dar nu prin eforturile lor proprii și de aceea nu au fost de durată. ”Trezirea” la cruda realitate este dureroasă și așa cum s-a văzut în cazul lui Stoicea a dus la crimă.
