Prezentaţi un alt fapt istoric referitor la regimul politic din Europa Centrală, Orientală şi Mediteraneană, din perioada interbelică, în afara celor la care se referă sursele A şi B
A. In numeroase ţări din Europa Centrală, Orientală şi Mediteraneană, unde sistemul de producţie şi structurile sociale rămân în multe privințe la stadiul celor aparţinând epocii preindustriale (...), scurtul episod democratic liberal ce a urmat după război şi care era legat în bună parte de influența exercitată de democrațile victorioase, nu a durat decât câţiva ani. Din cauza lipsei unor tradiții liberale şi a unor baze socio-economice care în Europa de Vest constituiau fundamentul ce susținea democrația parlamentară, acesta nu a întârziat să se prăbuşească pentru a fi înlocuit cu regimuri autoritare de dreapta, instaurate în general în urma unei lovituri de stat militare, care urmărea în majoritatea cazurilor să înlăture ameninţarea revoluţionară şi să readucă la putere clasa conducătoare tradiţională.
Cei care au supravieţuit primului val contrarevoluţionar din anii 1919-1926 şi care nu au fost decât parţial afectaţi de acesta păstrand doar aparenţa formală a unui pluralism, vor fi în majoritate luaţi cu asalt de al doilea, consecinţă a <Marii Crize> şi a ameninţării pe care aceasta o reprezintă pentru oligarhiile aflate la putere.(...)
Burghezia industrială şi financiară este aici slab reprezentată, iar categoriile intermediare sunt departe de a ocupa un rol atât de important ca în Italia şi Germania, Clasa conducătoarea tradiţională formată în majoritate din proprietari de pământ este deci cea care exercită puterea în mod direct sau prin intermediul armatei (...)."
Serge Berstein, Pierre Milza, Istoria Europei) (

B.IÎn ţările industrializate din Europa de Vest şi de Nord. (...) partidele fasciste sau cu tendinţe fasciste şi chiar formațiunile clasic reacţionare nu reuşesc să ameninţe serios regimurile existente.(...) În toate aceste ţări, la care trebuie adăugată şi Cehoslovacia care reuşeşte şi ea să-şi păstreze până în 1939 structurile pluraliste, acest fenomen este consecința relativel ameliorări a situaţiei economice, a puterii de mobilizare a maselor şi a rezistenţei pe care o opun partidele democratice şi guvernele acţiunilor acestor organizaţii rebele.
Eşecul tentativelor autoritare şi totalitare (...) se explică deci, în primul rând prin tradiţiile democratice solide, înrădăcinate mai demult timp în mentalitatea colectivă din această parte a continentului, decât în mentalitatea germanilor şi italienilor, dar şi prin integrarea profundă a maselor în viaţa politică cât şi a unor formaţiuni democratice cuprinzănd clasa muncitoare şi mari părţi ale clasei mijlocii. În plus, nici una din ţările din [Europa de Vest şi de Nord] în care se produce ofensiva totalitară nu aparţine taberei învinşilor [în Primul Război Mondial] sau nu face parte dintre ţările defavorizate de tratate."
(Serge Berstein, Pierre Milza, Istoria Europei)​