În adâncurile eterne ale ținutului înghețat se ridică casa gerului, o construcție veche și dărăpănată, ale cărei ziduri își amintesc povestea gloriei de altădată. Acoperișul său de ardezie acoperă cu greu greutatea zăpezii abundente, iar ferestrele înghețate răsar ca niște ochi pustii care privesc în tăcere spre infinitul alb. În interiorul său, răcoarea se simte până în oase, iar aerul este încărcat de un miros înțepător de gheață veche și de praf de timp.
Pereții crăpați și vechile tapițerii sfâșiate își dezvăluie povestea trecutului, iar podeaua acoperită cu straturi de gheață subliniază izolarea și uitarea în care este învelită această locuință. În mijlocul unei săli prăfuite, un vechi candelabru de cristal atârnă într-un balans ușor, reflectând lumina palidă a unei lumi aflate în moarte lentă.
În spatele unui perete crăpat se află o cameră secretă, ascunsă de ochii lumii, în care se află un pat de fier ruginit, acoperit cu pături rupte și cuverturi îngălbenite. Pe pereți, imagini îngălbenite ale strămoșilor stau să cadă în orice moment, iar lămpi de ulei vechi își străpung tăcut întunericul.
