Răspuns:
În zilele vechi ale domniei, când războiul bătea cu putere la porțile cetăților noastre, curajul și lupta ne învăluiau ca o sabie tăioasă. Pe câmpiile însângerate, strigătele războinicilor se împleteau cu clipele de agonie, iar sulițele și țepile pătrundeau în inimile noastre cu ferocitate. În turnurile de apărare ale cetăților, speranța noastră de pace își găsea refugiul, iar sângele vărsat al fraților noștri cădea ca o răsplată amară pe pământul patriei noastre iubite.
Cu tronurile noastre în pericol, nu ne-am lăsat în voia fugii, ci am înfruntat furtuna de oțel a invadatorilor otomani cu hotărâre și mândrie. Călărind pe caii noștri, înarmați cu sulițe și cuvântul nostru ca un sceptru de dreptate, am pornit în luptă pentru a apăra onoarea și demnitatea neamului nostru.
Și în ciuda încercărilor, curajul nostru nu s-a stins, iar în lumina soarelui apuse, am învins în bătălii crâncene, obținând victorii ce vor rămâne în inimile noastre pentru totdeauna. Astfel, turnurile de apărare au rămas în picioare, iar cetățile noastre au fost păstrate ca simboluri ale mândriei noastre naționale.
Asta nu a fost doar o simplă luptă, ci o manifestare a dragostei noastre pentru patrie și pentru valorile pe care le apărăm cu înverșunare. Și în timp ce sulițele noastre au străpuns inamicul, rămâne în amintirea noastră că pacea și libertatea merită orice sacrificiu.
