Citiţi cu atenție sursele de mai jos:

A...Societatea românească cunoaşte în anii interbelici însemnate progrese pe plan cultural. (...) Realizarea statului român unitar a permis o sincronizare mai rapidă, chiar spectaculoasă, la pulsul ideilor europene. Vestul domină, dar autohtonismul ştie să se acomodeze. Politica europeană de aliante readuce în atenția Europei ţările mici şi mijlocii, care joacă în cadrul Națiunilor Unite un rol din ce în ce mai important (...). La punerea în valoare a propriei culturi contribuie circulația liberă a populaţiei ţării în spațiul european şi prezenţa unor importante instituții culturale şi ştiinţifice (universităţi, teatre, filamornici, institute de cercetare etc.), organizate după model european şi la nivel european, având legături cu instituţiile similare din lume. Elita intelectuală se formează în mare parte în Apus. (...) Prezenţa în ţară a unor institute culturale şi biblioteci străine a făcut posibilă intensificarea raporturilor cu ţările de origine, accesul la ultimul val de informație.(...)"
(lon Bulei, O istorie a românilor)

B..În perioada dintre cele două războaie mondiale, pe măsură ce România şi-a cristalizat expresia plenară ca stat național, curentele de dezvoltare politică, economică şi socială, perceptibile deja cu un secol sau chiar mai mult înainte, s-au maturizat. (...)Intelectualii preocupați de cursul viitor de dezvoltare al ţării lor formau două grupări largi, care pot fi desemnate sub numele de europenişti şi tradiţionalişti. Primii tratau România ca parte componentă a Europei şi insistau că ea nu avea de ales, că trebuia să urmeze calea dezvoltării economice şi sociale bătută deja de Occidentul urbanizat şi industrializat. Pe de altă parte, tradiţionaliştii subliniau caracterul agrar al României şi căutau modele de dezvoltare bazate pe moştenirea sa socială şi culturală unică.(...)Europeniştii, deşi abordau problema dezvoltării din perspective diferite, împărtăşeau o concepţie similară despre istoria modernă a României şi locul ei în Europa, Două personalităţi ies în evidenţă: criticul literar Eugen Lovinescu şi economistul şi sociologul Ştefan Zeletin. (...) Amândoi erau de acord că <occidentalizarea> era o etapă istorică necesară, prin care era menită să treacă fiecare ţară, şi ei nu se îndoiau că factorul catalizator principal pentru dezvoltarea României moderne i-au constituit influențele exterioare, europene, şi nu forțele interne."
(M.Bărbulescu, D. Deletant, K. Hitchins, S. Papacostea, P. Teodor, Istoria României)

•Formulați un punct de vedere prin care să susțineți sau să combateți afirmaţiile din sursele A şi B. referitoare la relația dintre cultura română şi cultura europeană din prima jumătate a secolului al XX-lea, folosind ca argumente alte două fapte istorice în afara celor la care se referă sursele respective. (Se punctează pertinența argumentării elaborate prin utilizarea faptelor istorice relevante, respectiv, a conectorilor care exprimă cauzalitatea si concluzia.)

Rog seriozitate!
Pentru cel mai bun răspuns dau coroană.​