Fragmentul "Scrisoarea III" de Mihai Eminescu este o parte a celebrei poezii epice "Scrisoarea III" și prezintă dialogul poetului cu Lună. În acest fragment, poetul se adresează Lunii și îi povestește durerea și suferința sa interioară. El îi cere Lunii să-i transmită gândurile sale celei iubite și să o înștiințeze despre dorul și dragostea sa. Totodată, poetul își exprimă tristețea și disperarea, simțindu-se singur și abandonat în lumea aceasta. Lună îl ascultă cu răbdare și compasiune, încercând să-l aline cu lumina și frumusețea sa. Astfel, acest fragment explorează teme precum iubirea, singurătatea și legătura cu natura.
