👤

5 Citiți articolul de dicţionar al cuvântului natură. Ilustraţi în câte un enunţ fiecare dintre sensuri. NATÚRĂ, naturi, s.f. 1. Lumea materială; univers, fire; totalitatea ființelor şi a lucrurilor din Univers; p. restr. lumea fizică înconjurătoare, cuprinzând vegetaţia, formele de relief, clima. ◊ Științele naturii = ştiinţe care au ca obiect fenomenele lumii înconjurătoare, lumea anorganică şi organică; științele naturale. Natură moartă = gen al picturii şi graficii care înfăţişează subiecte neînsufleţite (flori, obiecte ceramice etc.) grupate sau aran- jate într-un anumit decor; natură statică. ◊ Loc. adj. şi adv. După natură = având ca model obiectele din realitate. ◊ În natură = a) (loc. adv.) în realitate, aievea, în persoa- nă; b) (loc. adj. şi adv.) în obiecte, în produse (nu în bani). 2. Ansamblul legilor după care se dezvoltă Universul; Universul considerat ca o forţă activă, creatoare, condusă după anumite legi. 3. Ansamblu de însuşiri pe care o ființă le are din naştere, care rezultă din con- formația sa și care o caracterizează, constituind esența sa; fel propriu de a fi al cuiva; fire, temperament. 4. Caracter specific al unui lucru, însuşire caracteristică; calitate. ◊ Loc. adj. De natură să... = capabil să..., apt să..., potrivit să... ◊ Expr. Este în natura lucrurilor = este firesc, e de la sine înțeles. LUMEA CA ​

Răspuns :