Legenda pe care am ales-o este "Povestea lui Orfeu şi a Euridicei" din "Legendele Olimpului" de Alexandru Mitru.
Era odată ca niciodată, în vremurile străvechi ale Greciei, o poveste despre un tânăr cu o voce fermecătoare, Orfeu, și iubita lui Euridicea. Orfeu era cunoscut pentru abilitatea sa de a cânta atât de frumos încât pietrele se mișcau și animalele sălbatice se linișteau pentru a-l asculta. Euridicea era o nimfă frumoasă, îndrăgostită până peste cap de Orfeu.
Dar viața lor fericită a fost brusc întunecată când Euridicea a murit într-un tragic accident de vânătoare. Orfeu a fost devastat și a plecat în căutarea soarelui pentru a-l ruga să-i reîntoarcă iubita la viață. El a cântat atât de frumos încât chiar și zeii l-au ascultat și i-au permis să se întoarcă pe Pământ cu Euridicea, dar cu o singură condiție: să nu se uite înapoi până când nu vor ajunge la suprafață.
Pe drumul său, Orfeu a fost însoțit de doi însoțitori neobișnuiți: moșneagul Harap Alb și Miorița, o oaie vorbitoare. Harap Alb, un personaj din basmul lui Ion Creangă, era un om simplu, dar cu o inimă bună, care a fost adus în această poveste pentru a aduce un echilibru între lumea reală și cea fantastică. Miorița, eroinele din poezia populară românească, era o oaie inteligentă și loială, care își aducea contribuția la călătoria lui Orfeu prin sfaturi și ajutor.
Pe măsură ce călătoria lor continua, Orfeu a simțit o dorință puternică de a se uita înapoi la Euridicea, dar a reușit să reziste tentației cu ajutorul lui Harap Alb și Miorița. În cele din urmă, au ajuns la suprafață, iar Orfeu a început să se bucure de fericirea lui revenită. Dar când a simțit că Euridicea era încă în spatele lui, a întors capul să se asigure că era acolo. A fost un moment de neatenție fatală, pentru că în clipa aceea, Euridicea a dispărut, iar Orfeu a simțit o durere cumplită în inimă.
Acesta a fost sfârșitul iubirii lor, dar povestea lor a continuat să trăiască în inimile oamenilor pentru totdeauna.
