Răspuns:
Fragmentul din "Școală fără zâmbet" de Ana Tatu poate fi asociat cu tema izolării și a presiunii sociale, similară cu situația din "Enigma Otiliei" de George Călinescu. În ambele texte, personajele se confruntă cu lipsa de comunicare și cu rigiditatea mediului în care trăiesc, fiind constrânse să își ascundă adevărata natură sau să își reprime emoțiile pentru a se conforma așteptărilor sociale.
Un model comportamental comun în ambele texte este cel al aparențelor și al falsității. De exemplu, în "Școală fără zâmbet", elevii sunt forțați să se comporte conform normelor rigide impuse de sistemul educațional, chiar dacă acest lucru le afectează fericirea și autenticitatea. În "Enigma Otiliei", personajele sunt adesea preocupate de imaginea pe care o proiectează în societate și își ascund adevăratele intenții sau sentimente în spatele unei mascați de bună-cuviință și respectabilitate.
Astfel, ambele texte subliniază presiunea pe care societatea o exercită asupra individului de a se conforma normelor impuse, chiar dacă acest lucru poate duce la pierderea autenticității și a fericirii personale.
