Răspuns:
Lizuca se apropie de lumina licuriciului și recunoaște că se află lângă o scorbura de rachită bătrână, unde se adăpostesc. Rugându-se cu sfială, Lizuca întreabă rachita dacă le poate da voie să intre. Rachita o mângâie și le permite să intre în scorbura. În timp ce timpul trece, clopotele bisericii încep să bată, iar Lizuca își amintește de sunetul lor din copilărie. Pe urmă, cei doi prieteni călătoresc pe un drum îngust printre papucșoi și Sora-Soarelui, o floare mandră. Această călătorie le aduce amintiri frumoase și curaj pentru a-și continua drumul către bunici.
