Zapădița se apropie încet, cu sufletul plin de curiozitate. Și ce crezi că a văzut? Un bătrânel cu barbă și mustăți albe ca Zăpada, stând pe un scăunel și meșterind ceva. Dar asta nu e tot! În jurul lui, mișunau nenumărați omuleți cu tichii viu colorate. Erau atât de veseli și jucau în jurul bătrânelului cu o bucurie molipsitoare. Era ca și cum s-ar fi desprins dintr-o poveste magică și ar fi prins viață. Zapădița nu-și putea lua ochii de la această scenă fermecătoare și se simțea ca și cum ar fi intrat într-o lume plină de farmec și minunății.