13 cartea cu jucării 5.JUCĂRIILE . arg MMMMMMM ΜΥΧΧΧΥΤΥ Am făcut pentru tine o povestire mică, mică de tot, cât o batistă. M-am deşteptat dinaintea ferestrei, acoperit pe de-a-ntregul de soare, şi ridicând capul din perini, ca dintr-o nimburi, m-am uitat în munţi şi am râs. Mi s-a părut că mă scol de unde mă culcasem azi -noa o albie de râu care cântă, furnicată de soare, și de-a lungul căreia curge borangicul printre giulgii de mătase. Se întocmise, fără să ştiu, din nou, toată împrejurimea, şi stihiile dumnez miracolului din aer şi din pământ, voiau să dea o pildă de zi fericită, pierdută, fără alţi ma vițeii, în eternităţi. Mi-am încercat cuvintele în dreptul urechii, ca nişte ulcele smălțuite de pământ, ca să pot să sune şi cât ar putea să tacă, şi mi le-am încercat şi-n zarea soarelui, ca nişte ouă pro găinuşă albă. Mi-ar fi trebuit alte cuvinte, şi nu am, sărac, dar fermecat în gospodăria mea ful patru părţi, pe toate ferestrele, de soare. În fundul cerului, un munte, care trebuie să fi fost fo avea un pisc în zăpadă de sidef şi dinaintea casei mele un cal vişiniu păştea în iarba vero munţi. Din ce să rup povestea asta mică, pentru tine, şi de unde să o încep? Sunt ca un lăcă care vrea să făurească un belciug şi ar trebui să strice o trâmbiță sau un chivot ca să facă pentru staul. Şi i-ar trebui fier, şi are aur: şi i-ar trebuie cuie, şi are mărgăritare. Aş vrea să fa pentru coşarul iezilor de curând născuţi şi să fie gata până diseară, când noaptea se va stre prin crăpături. O povestire mică, moale ca un fir de ață trecut prin ac şi tocmai atâta cât este nevoie ca doi nasturi de sticlă la pieptul păpuşii. Mosorul e plin şi nu-i găsesc căpătâiul, şi aţa nu trebui şi desfăcută din înşirarea ei liniştită pe mosor. Ai băgat de seamă, copila mea, aceea care nu ştii să citeşti povestirile scrise şi nicioda auzi povestirile grăite, jumătate de umbră şi jumătate de neființă, cum te găseşti tu, închipuire şi, desigur, nicăieri, dar totuşi continuu prezentă în marile mele aşteptări? Ai seamă, tu, că aş vroi întotdeauna să povestesc, şi numai pentru tine, lucruri leneşe, gâ zgomot, fără tumult şi fără sânge, lucruri înăbuşite de un oftat, desene curate şi simple, b scamă mai puțină, şi cu firul golului şi al aerului mai mult, împletite împreună, povestiri închipuirea? Meşteşugul nostru este cel mai inefabil şi mai mincinos, fata mea de lumină şi de răcoa mai scump plătit din pricina gingăsiei lui Am alergat vara întreagă ca să prind în palmă un ​