Jucăriile Cartea cu jucării 14 cartea cu jucării recolta. arghezi O povestire e o jucărie. Ţi-am spânzurat de păreți o mie de jucării, și toți copacii din pădurile muntelui alb, la piciorul căruia paşte lumină verde calul nostru roşu, sunt plini de maimuţoi cocoşaţi, de îngeri cu elastic, pe care i-a prins în codri dorința noastră de a da vocilor vântului o îndreptăţire, şi pustietății molcome dintre frunze o viață împărecheată cu oameni, reduşi în mucava. Ţi-am făcut o povestire, cu gândul. Nu ştiu ce povesteşte gândul. Din cioburile de porţelan ale azurului spart azi-dimineață de ciocnetul soarelui în toartele lui, adun cu pensula unui fulg răsucit broboane de lumină. E o povestire mică, scrisă fără slove, pe un solz de peşte, şi care trebuie citită cu ocheanul. Ca să o citim, trebuie să o ducem diseară sus, în dreptul lunii, şi să o aşezăm pe poliţa Casiopeii. Vom păşi la noapte încet pe turla bisericii din sat până-n scânteia crucii şi acolo, în vârful picioarelor, ne vom întinde până la constelaţii. Tudor Arghezi ​