Cartea cu jucării este ca lumea adultilor si aceea a copiilor este aceeasi, difera numai pers pectivele. intreaga carte se construieste asadar pe jocul — fascinant, pen autorul-narator-Tala - al diferentei de perspectiva. Indicul arghezian intil aici punctul originar al plasmuirii de vorbe, ce va alcatui „Cartea". Mai mult cei doi copii reprezinta doua modalitati diferite de a trai ace aventura a cunoasterii, ca intr-o piesa muzicala unde variat iunile (de perspectiva, de asta data — a Mijurei: detasata,,,artista", atenta la detalii incomoda, „,feminina", a lui Barutu: stingace, poticnita, excesiv-imagina violenta, sentimentala, id est,,masculina") se incruciseaza dupa o algebra subtila, menita sa dea relief temei principale. Facerea lumii este un joc (t esentiala si in lirica argheziana,,a boabei si a farimei"); Elvetia, de pilda romaneste?),,e ca o lada cu jucarii iacuta de Dumnezeu intr-o zi, cind ad si aminte de copilaria lui, a voit sa glumeasca si sa rida. Coastele pasunilor sint cutreierate de vaci mici, galbui si caramizii, cu ci stropitura vinata prin petele roscovane si albe, iar de grumazul vacilor, ca lapte cu ciocolata, atirna clopote, sunatoare ca muzicile si ca la liturghie. vaile cinta din fund si pina-n crestetele cele mai inalte si daca se scaipina clocotesc in vuiete furtunoase". Cunoasterea e la inceput ezitanta, dar ea (ca inir-un tratat de psihologie infantila, respectabil, insa rostit din alta perspectiva) cu descoperirea limitelor subiectului cunoscator si-deci - postularea sinelui ca entitate: „A fost, intii, destul de greu de descoperit Barutu crezind ca aude cu nasul sau cu falca. Mina lui grasa purta ornicu barbie si imprejurul gurii, prins cu toata palma, ca un sapun. I se parea ca cu sprinceana, cu dintii, cu limba, cu gaura cetii albe, ignorant in auz, ca cind scrie, nesigur daca isi aduce aminte cu degetul mic si daca gindcste inelul", etc. ele. (Na uneche). E o aventura presarata de poticneli si accid care privirea induiosata a Tatujului le descrie in detalii savuroase, potent utilizarea ironica a stilului doct, al tratatelor stiintifice:,,in fiece zi Barut trebuie sa aiba o deceptie noua, constatand ca toate lucrurile merg de-a- ndaratelea fata de sincerele lui do-rinti. Fragilitatea obiectelor cu picioar l-a uimit, si sensul intrebuintarilor, mereu contrariat de realitati, cere de 1 schimbare de principii. // Cu cele mai bune ginduri, Barutu a gasit un cio un cui si a dorit sa bata cuiul in oglinda dulapului si nici n-a intrat Ba mai mult, s-a crapat toata oglinda ca de trasnet, in zig-zag, de-a curmezis colturi" (Amaraciuni). ​