👤

Imaginați vă un dialog între un bătrân și un altul care are nevoie de ajutor​

Răspuns :

Răspuns:-Copacule, cred că ai văzut multe lucruri la viața ta! i-am spus copacului, curioasă.

-Este adevărat, puștoaico! Am trăit aici timp de 150 de ani! Am fost aici pe timp de pace, de război, am suferit și m-am bucurat alături de oamenii de pe aceste meleaguri. Acum sunt singur... mi-a răspuns, oftând.

-Dar, mereu ai fost singur, în vârful dealului?

-Nu! Cândva, aici era o pădure, plina de copaci cu coroane bogate și trunchiuri noduroase. Dar, acum mult timp...

-Ce s-a întâmplat cu această pădure?

-Oamenii, ei sunt de vină. Din cauza oamenilor a dispărut pădurea.

Părea trist. Mi-am pus mâna pe trunchiul lui, încercând să-l consolez.

-De ce ești atât de trist, copac drag?

-Din cauza singurătății sunt trist! mi-a răspuns, printre suspine adânci.

-Nu mai fi trist! Îți promit că, împreună cu colegii mei de la școala, voi planta copaci in aceasta zonă. Atunci, nu vei mai fi singur!

Întreaga lui fizionomie de arbore s-a luminat. Mi-a mulțumit din suflet, sufletul lui de lemn. Eu am plecat spre școală, pentru a-mi anunța colegii despre acest plan

Explicație: Poti sa-mi dai o coroana? Ma-m cam chinuit