„Doi prieteni impreună la un drum clitorid, Un urs le legi-nainte, cu groază spre el vind. Unul dintr-Ingii, de fries, vázánd ursul furios, Se sui şi se ascunse sus intr-un copas stufos. Cellalt, intr-acest pericol singur dacă s-a vázut, S-a-ntins la pământ îndată gi in mort s-a preficut Ursul dar totdeodată asupra lui cum sosi, Pe la nas, pe la ureche, se plecs a-1 mirosi lar el işi ţinu suflarea, să nu-l simtá cá e vis, Cá ursul mort nu mánáncá, dupá cum zic cei ce şti Siasa, de mort gandindu-1, cum sta nesuflánd lungit, Nicidecum neatingându-1, 1-a lásat şi a fugit; lar prietenul sau, care sta in copacul stufos, După ce se duse ursul, 1-a-ntrebat, dându-se jos: - la spune-mi, mái fráţioare, ursul ce lucru- ti sopti Când se puse la urecheat? (-ncepu a hoboti) - Mi-a poruncit-el raspunse-sá tiu minte så pézese Si e-un prieten ca tine să nu mai cálátoresc."

2. Indică elementele specifice unei naraţiuni. Ilustrează fiecare aspect cu exemple din text. ​