Citește cu atentie textul de mai jos. În curte apăruse in zilele următoare un cățel maidanez găsit repede de Sada prin vecine, chiar de la prima întrebare. În vreme ce Octavian era la Atelierele CFR, pierzând, după părerea Corneliei. toată distracția, spălară cățelul la cişmea, îl uscară într-un prosop care rămase al lui şi Sada il pudră apoi cu praf impotriva puricilor Cum pudrez eu plăcintele, observă fetița. Să nu pui mâna pe el până mâine! îi pusese Sada în vedere, aplecându-se până sub nasul ei, vârându-i în față degetul arătător pe care-l scutura cu seriozitate, astfel încât Cornelia să înțeleagă că nu era de glumă. Fetita il plimbase tot restul zilei prin curtea de la Dunăre, printre cotetele găinilor din spatele casei şi pe sub piersicii sălbatici dinspre strada Portului 2, mergând ea înainte şi cățelul pe urmele pașilor ei. [...] Octavian incropi un cotet mare, mai degrabă pentru câinele în care urma să se preschimbe când avea să crească decât pentru mogâldeața aceea cafenie cu șosete albe, nedezlipită de picioarele Corneliei. Cățelul primi numele de Zmeu şi două castroane vechi de tablă, unul pentru apă și celălalt pentru mâncare, iar în cotel Cornelia ii strecură un capăt de preş deşirat ca să-i fină de cald şi o pereche de şosete vechi de-ale lui Octavian, făcute ghem şi legate cu sfoară, ca să aibă cu ce să se joace. Bunica Simina a avut odată o iapă pe care o chema Zmeoaica, mi-a povestit despre ea că era iute ca vântul şi foarte deșteaptă, explicase Cornelia numele cățelului. Fetija merse atunci în odaia Sadei şi a lui Octavian, deschizând uşa încetişor şi păşind pe vârfuri peste covoarele de iută. De sub plapuma făcută chiar de Sada şi invelită în cearșafuri cu colturei cusuți tot de ea, Octavian sforăia cu bunătate. Sub privirile neclintite ale Corneliei, Sada tresări deodată și se ridică în capul oaselor, încercând să vadă prin întunericul din odate. Ce-i, mamă? întrebă ea șoptit, descoperind fetita. Ți-e rău? Plânge Zmeu, răspunse tot în şoaptă Cornelia. Aşa fac ei, mamă, când sunt mici. Toţi fac așa. Hai să te culci la loc. Să-l băgăm în casă, propuse fetița. În casă? ezitase Sada, privind spre muntele acoperit cu plapuma. (Simona Antonescu, in umbra ei)​